Şi patria mea este limba română

Basarabie -pamânt românesc.

Daca ai şti, cît de mult te iubesc!

De la mamă ai fost furată,

Si de multe ori  trădată.

Basarabie – draga mea ţară,

Pentru sufletul meu – o comoară,

Ce-o păstrez ca lumină să-mi fie,

Alinare şi o apă vie.

(Elena Pădurean)

Vin cu un gînd bun pentru a aduce tuturor un salut de pe unica insuliţă de românism  din Transnistria, numită Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol.

Voi  încerca să scriu despre apărătorii limbii române, ce se afla în ceteatea înconjurată cu sârmă ghimpată,  construită cândva de Ştefan cel Mare, iar acum aflată în mâinile celor care atunci când aud cuvântul  ROMÂN,  ROMANESC  sunt gata să te sugrume.

Limba,  Patria,  Neamul sunt cele mai scumpe cuvinte care există pentru fiecare dintre noi. Fără ţară am putea fi asemeni mancurţilor, iar fără limbă – putem fi pierduţi. Când eram mici copii, bunicii şi părinţii ne spuneau poveşti la căpătâi. Poveşti cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, balade şi snoave. Pe toate le-am auzit rostite într-o singura limbă – limba română. De la leagănul copilăriei a pornit dragostea de ţară şi de neam. Iar ceea ce este pus în sufletul nostru de mic copil nu poate fi şters niciodata. Acum, când am lăsat în urmă poveştile fantastice şi am păşit pragul unei vieţi noi, ştiu bine ce înseamnă LIMBA ROMÂNĂ dincolo de Nistru, pentru că au trecut deja 20 de ani de la înfiinţarea şcolii româneşti din Tiraspol. În toţi aceşti ani, profesorii noştri s-au dovedit a fi adevăraţi eroi ai neamului românesc. În afară de cunoştinţe, exemplul lor ne-a învăţat să fim rezistenţi şi puternici.

Cine am fi fost noi fără Mihai Eminescu sau membrii Sfatului ţării care, la 27 martie 1918, declarau Unirea cu Romania, dar şi fără cei care şi-au dat viaţa pentru noi în anul 1992. Cred eu,am fi fost asemeni unor pasari rătăcite, care şi-au pierdut mama şi nu mai ştiu în care direcţie să-şi ia zborul. Astăzi, scăpaţi parţial de ghiara comunistă, putem visa la un viitor mai bun. Cel mai mare vis însă pentru noi e să avem libertate!
Cine sunt EI, ROMÂNII din “rezervaţia” de la Tiraspol?
Sunt cei ce  visează la libertate, cu toate că sunt înconjuraţi de veninul separatist care ajunge la oase. Dar nimeni nu-i  împiedică  să se bucure de momentele fericite petrecute pe insuliţa libertăţii, numită Liceul Teoretic “Lucian Blaga”. Acolo, împreună cu  dascălii lor, copiii români  pot  petrece  cele mai fascinante clipe. Orice sărbatoare  este înfrumuseţată de micul  tricolor, fiindcă, privindu-i culorile aprinse, te convingi că nimic nu este mai frumos decât ceea ce crezi ca-ţi aparţine.

Nu-mi este deloc uşor să scriu despre MĂRIA SA LIMBA ROMÂNĂ, pentru că am cunoscut gustul amar al luptei alături de DASCĂLII mei care au trecut şi mai trec prin multă tortură şi umilinţă, dar nu au renunţat să apere şi continuă să apere cu demnitate limba străbunilor noştri. Am avut de la cine lua exemplu. De la domnul director Ion Iovcev, care nu a cedat în faţa separatiştilor. De la doamna Andrieş Tatiana,  profesoară de limba şi literatura română, care a pus  baza limbii române  în acest liceu mult incercat.

Acum, când mă aflu aici în capitala Basarabiei, vreau să pun o  întrebare simplă, la care doresc să aflu răspunsul de la unii demnitari. Ce înseamnă pentru domniile lor ROMÂN,  ROMÂNESC,  ROMANISM?  Încerc  să-mi imaginez cum ar răspunde o parte dintre cei care se află la conducerea ţării şi un simplu profesor ori un elev care au trecut prin mâinile securităţii smirnoviste. Nouă, românilor din Tiraspol, nu ne este greu  să răspundem la această întrebare, pentru că  suntem  cei care am insusit  graiul românesc odată cu primele cuvinte. De  aceea ştim bine că limba pe care o vorbim în familie şi la şcoală este limba română, iar „demnitarii” de la Chişinău  vorbesc despre  “limba moldovenească” pentru că aşa i-au învăţat cei care le dau banii.  Să nu uitam ca Iuda a procedat la fel atunci cînd l-a vândut pe  Iisus Hristos.  Nu am decât să-i  compar cu veneticii separatişti, pentru că ei  nu mai ştiu de unde le vin rădăcinile, iar demnitarii noştri, din câte am observat, s-au mancurtizat  si  nu mai doresc să recunoască limba în care au vorbit străbunii lor.

Memoria mă duce la anii  când eram copil şi nu înţelegeam multe lucruri, dar ştiam bine prin ce au trecut profesorii şi elevii  liceului românesc, prin câte am trecut eu alături de familia mea care a stat mereu la straja LIMBII  ROMÂNE,  aici la Tiraspol.

Fiind aruncaţi în stradă şi trecând prin cele mai criminale metode, dascălii  noştri au rezistat tuturor  presiunilor şi fărădelegilor.  Ei au dovedit lumii întregi că limba română există şi nu trebuie să-ţi fie frică s-o vorbesti, pentru că nu ai furat de la nimeni cuvinte schimonosite, ci, dimpotrivă, vorbeşti în limba ta curată.

Limba română pentru noi înseamnă devotament, pentru că trecând prin intimidările cazacilor şi securităţii de la Tiraspol elevii şi profesorii au păstrat dragostea de tot ce avem mai scump: neam, istorie şi o ţară.

Graţie dascălilor noştri am reuşit să rezistăm pe unica insuliţă de românism din Tiraspol, pe care aş numi-o INSULA LIBERTĂţII. E singurul loc unde te poţi exprima în limba română. Aici poţi asculta cele mai frumoase doine şi balade, pentru că ele sunt interpretate în limba română. Anii trec şi multe amintiri frumoase vor rămân în sufletele noastre. Dar cel mai important lucru: dragostea pentru limba română pentru că este tot ce avem  mai sfânt.

Mă închin în faţa Dascălilor mei, pentru că ei nu au cedat atunci cînd din partea separatiştilor  li s-au propus bani si apartamente,  în schimbul trădării. Ei nu au cerut nimic, iar pentru ceea ce fac, o fac din dragoste pentru limba română, noi le suntem recunoscători.  Ei merită pe deplin să fie numiţi  adevăraţi EROI şi VEşNICII APĂRĂTORI ai LIMBII ROMÂNE, acolo unde împotriva lor este ridicată arma ei luptă cu puterea cuvântului şi sunt convinsă vor reuşi să aducă dreptatea si pe meleagurile Transnistriei.

Inchei gandurile mele despre limba română cu cuvintele lui Nichita Stănescu, un mare poet al României, care spune ca „patria mea este limba română. Ocroteşte-i, Doamne, pe români, tara şi limba lor.