Patria mea

“Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu

noi peste ţări şi mări…Patria nu e pământul pe care

trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele

şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri…“

Barbu DELAVRANCEA

Cuvintele de mai sus de un lirism pătrunzător sunt total eficiente şi la locul lor pentru cuvintele ce urmează să le scriu. Când aud cuvântul PATRIE involuntar în faţa ochilor mi se perindă imaginea unui imaş de un verde crud, nişte mioare blânde pe-o coastă de deal, un strugure mare de poamă în poala bunicii, o ţărancă ţesând la război…ca mai apoi, într-un final, când sentimentalismul cedează raţiunii, ridic ochii şi mă ciocnesc de ghimpii unei realităţi usturătoare, conştientizând existenţa mea ca cetăţean într-o societate bântuită de multe fenomene distrugătoare. Şi totuşi, PATRIA este cel mai sfânt loc de pe pământ, este casa la care ştii că poţi oricând sa te întorci. Uşile ii sunt deschise orice ar fi. De ce? Pentru că şi tu la rândul tău o poţi răsplăti! Fiecare cuvânt bun şi frumos este ca o parte dintr-un scut care apară patria. Fiecare din noi are posibilitatea sa mânuiască acest scut, deoarece oricine e demn sa trăiască în PATRIA lui!

Patria este ţara în care m-am născut şi al cărei cetăţean sunt. Împreună cu ceilalţi locuitori fac parte din poporul român. Drapelul patriei mele este tricolorul. Patria este locul de care sunt legat sufleteşte. Ea înseamnă întinse câmpii, dealuri bogate, munţi înalţi, râuri repezi, lacuri domoale, neasemuita mare şi extraordinara deltă. Toate acestea au viaţă prin ele însele, dar şi oamenii care trăiesc aici. Toate acestea nu pot fi uitate şi trădate: locurile şi oamenii cu care ai legat prietenii, oamenii cu care ai împărţit şi bune şi rele. În acest fel noi românii am devenit un popor paşnic, iubitor de ţară, primitor, harnic, prietenos. Aşa se face că şi unele din legendele noastre dau pildă urmaşilor despre astfel de calităţi.

PATRIA este un cuvânt pe care îl poţi pronunţa cu adevărat doar atunci când vine din suflet, altfel el nu are valoare. E simplu sa zici “Patrie”, însă sufletul nu reacţionează, inima nu are nici un sentiment. Tot ceea ce te înconjoară este patrie. Pământul străvechi lăsat de strămoşi. Ei au luptat pentru tine,pentru ca tu sa trăieşti în pace şi să te bucuri de minunile naturii. Pentru a mulţumi strămoşilor trebuie doar sa-ti iubeşti patria. Sufletul tău să fie împăcat atunci când rosteşti acest cuvânt.

“Vă iubiţi patria, veţi şti dar a o întării” spunea Al. I. Cuza, iar B. P. Haşdeu amintea “Fie pâinea cât de rea / Tot mai dulce mi se pare, când o ştiu din ţara mea.”